Selectează o Pagină

Romul Crainic

Romul Crainic

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

S-a născut în anul 1848, în Dobra. Absolvent al Institutului teologic-pedagogic „andreian” din Sibiu în anul 1868, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Dobra doi ani mai târziu (1870-1894), deţinând, timp de un deceniu, şi înalta demnitate de protopop al „scaunului protopresbiteral” de aici (1884-1894), timp în care s-a distins, la fel ca și părintele său, ca un mare apărător al drepturilor conaţionalilor. A fost unul dintre coordonatorii subscripţiilor locale în timpul Războiul de Independenţă (1877-1878), organizând colecte în bani, alimente, medicamente şi îmbrăcăminte pentru soldaţii români de dincolo de Carpaţi; într-o scrisoare trimisă redacţiei gazetei sibiene „Telegraful Român”, la 6/18 iulie 1877, arăta neplăcerile suferite de pe urma acestei iniţiative. În spiritul conferinţei naţionale de la Sibiu din 12/24 mai 1881, a organizat la Dobra, în ziua de 2/14 iunie 1881, o amplă adunare românească, în scopul „educării” electorale a alegătorilor; tot astfel, la 10 martie 1883 participa, la Deva, la o altă conferinţă românească, în cadrul căreia s-a cerut folosirea limbii române în administraţie şi justiţie, redobândirea autonomiei Transilvaniei şi numirea de funcţionari români în toate domeniile vieţii publice. De asemenea, s-a remarcat și ca un mare apărător al „școlii capitale” din Dobra (calificată în rapoartele autorităților maghiare ca fiind un „cuib al românismului de ieri, de astăzi şi nu mai puţin de mâine”) și al școlilor confesionale din „tract”, făcând eforturi uriașe în direcția creșterii numărului „știutorilor de carte”, într-un protopopoiat în care, la nivelul anului 1894, rata analfabetismului se ridica la îngrijorătorul procent de 84% din totalul populației. În fine, vajnicul protopop hunedorean s-a numărat şi printre inculpaţii din amplul proces al „Memorandumului”. Anchetat de către Judecătoria de ocol Ilia în zilele de 19 iunie şi 18 septembrie 1893, pentru „delictul” de a fi răspândit o parte din exemplarele acestui cunoscutul manifest politic, a declarat că răspunde la întrebări numai dacă „audierea se va face în limba română”; din acelaşi motiv, a refuzat apoi să semneze procesele-verbale, făcând recurs împotriva procedurii. La procesul de la Cluj, desfăşurat în zilele de 7-25 mai 1894, nu a putut participa din cauza „morbului de plămâni” (tuberculoză), urmărirea penală suspendându-se din pricina trecerii sale la cele veşnice la 24 aprilie 1894, la doar 46 de ani.

Referinţe:

Liviu Maior, Transilvania şi Războiul pentru Independenţă (1877-1878), Cluj-Napoca, 1977; Pentru libertate şi unitate naţională. Documente hunedorene (1848-1920), Bucureşti, 1990; Ioachim Lazăr, Inculpaţi şi apărători hunedoreni în procesul Memorandului din 1892, în „Ziridava”, Arad, 18, 1993; Ion Frăţilă, Biserica şi slujitorii ei în apărarea vieţii social-politice a românilor hunedoreni, în „Sargetia”, Deva, 25, 1992-1994; Gelu Neamţu, Momente zbuciumate din lupta românilor pentru realizarea Dacoromâniei (1848-1918), Cluj-Napoca, 2005; Viorel Vânătoru, Dobra – district, oraş, târg (1387-1918), Deva, 2006; Roxana Gabriela Nicola, Despărţămintele Astrei în comitatele Hunadoara şi Zarand (1873-1918), Sibiu, 2009; Florin Dobrei, Istoria vieţii bisericeşti a românilor hunedoreni, Reşiţa, 2010.