Selectează o Pagină

Nicolae Bălan

Nicolae Bălan

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

(1920-1955)

Născut la 27 apr. 1882, în Blăjenii de Sus, jud. Bistriţa-Nă­săud, în familie de preot, † 6 aug. 1955, în Sibiu (înmormântat la mănăstirea Sâmbăta de Sus). Gimnaziul la Năsăud (abs. 1900), Facultatea de Teologie în Cernăuţi (1900-1904), unde a obţinut doctoratul (1905), cu studii de specializare la Facultăţile de Teo­logie protestantă şi catolică din Breslau (azi Wroclaw) în 1904-1905. Profesor provizoriu (1905), apoi definitiv (1909), la catedra de Dogmatică, Apologetică şi Morală de la In­stitutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (până în 1920); membru în Sinodul Arhiepisco­piei Sibiului şi în Congresul Naţional Bise­ricesc al Mitropoliei Ardealului, fondator şi redactor al „Revistei Teologice” de la Sibiu (1907-1916); în 1918 a redactat – cu alţi doi profesori – „Gazeta Poporului”, tot la Sibiu; în nov. 1918, trimis într-o misiune la Iaşi, pe lângă Guvernul României, de către Consiliul Naţional Român din Transilvania, în vederea realizării unităţii noastre de stat. Hirotonit preot în 1919, la 14/27 febr. 1920 a fost ales mitropolit al Ardealului (hirotonit şi instalat la Sibiu în 17/30 mai 1920), păstorind până la moarte. Membru de onoare al Academiei Ro­mâne (10 iun. 1920), membru în Comitetul central al Astrei, senator de drept.

Ca mitropolit, a militat pentru acceptarea principiilor Statutului Organic şagunian în Legea şi Statutul de organizare a Bisericii Or­todoxe Române din 1925, apărând autonomia Bisericii. Pe tărâm cultural-teologic, a ridicat vechiul Institut Teologic din Sibiu la rang de Academie (1921), cu drept de-a elibera di­plome de licenţă (1943), devenită mai târziu Institut Teologic de Grad Universitar (1948); a îndrumat activitatea şcolilor secundare afla­te până în 1948 sub egida Bisericii (Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, Liceul „Avram Iancu” din Brad, Şcoala normală „Andrei Şa­guna” din Sibiu); a înfiinţat o Şcoală normală de fete, Şcoala de cântăreţi bisericeşti „Dimi­trie Cunţan” şi un internat arhidiecezan, toate în Sibiu; a trimis numeroşi tineri teologi la studii de specializare peste hotare, care au onorat apoi catedrele Academiei (mai târziu Institutului) din Sibiu şi unii chiar ale Institu­tului Teologic din Bucureşti; a îndrumat ac­tivitatea periodicelor bisericeşti de la Sibiu: „Telegraful Român”, „Revista Teologică”, „Lumina Satelor” (din 1922); a pus bazele unor colecţii, în care au apărut zeci de lucrări teologice: „Seria Teologică”, „Seria Didactică”, „Popasuri Duhovniceşti”, „Biblioteca Bunului Păstor” ş.a.

A rectitorit mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, a ridicat schitul şi căminul de la Păltiniş, paraclisul şi biblioteca Academiei Teologice „Andreiene”, iar în eparhie s-au construit, în cursul păstoririi sale, peste 150 de biserici şi peste 150 de case parohiale, s-au înfiinţat parohii şi protopopiate noi. A fost unul din marii ecumenişti din perioada interbelică (participant la Congresul ecumenist de la Stockholm din 1925 şi Conferinţa ecumenismului practic de la Berna din 1926); a condus un pelerinaj la Locurile Sfinte în 1925. În şedinţa Consiliului de Coroană din 29-30 aug. 1940, a protestat împotriva Diktatului de la Viena, iar în anii următori a militat mereu pentru reîntregirea teritorială a ţării.

Lucrări: A publicat sute de studii, articole, predici, pastorale, discursuri parlamentare, recenzii, note, în „Revista Teologică” şi „Telegraful Român”. Între acestea: Problema religioasă în timpul de azi, în „Anuarul XXII al Institutului teologic-pedagogic” din Sibiu, 1905/1906, p. 3-52 (şi extras); Chestiunea bisericească din România şi autonomia Bisericii noastre, Sibiu, 1910, 47 p.; Biserica luptătoare. Consideraţiuni asupra drepturilor Bisericii şi asupra chemării preoţeşti, Sibiu, 1910, 47 p.; Un Congres biblic românesc, Sibiu, 1912, 32 p.; Scepticismul religios. Studiu apologetic (după Dr. Franz Hettinger), în „Anuarul XXIX al Institutului teologic-pedagogic”, 1912/1913, p. 3-49 (şi extras); Pavel, apostolul lui Iisus Hristos, tablou biografic după Konrad Kirch, Sibiu, 1931, 60 p.

Biserica neamului şi drepturile ei (discurs în Senat), Sibiu, 1928, 162 p. O parte din discursurile parlamentare, cuvântări şi pastorale au fost strânse în volumele: Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, Sibiu, 1945, XVI + 252 p. şi Biserica şi viaţa, Sibiu, 1947, XII + 360 p.

„Providenţa dumnezeiască a dat neamului nostru pe omul cel mai potrivit”

Vorbind despre evenimentul instalării Mitropolitului Nicolae, părintele Stăniloae afirma: „Nu fără o voie mai înaltă s-a nimerit ca instalarea Mitropolitului Nicolae să se producă în sărbătoarea care comemorează revărsarea darurilor Duhului Sfânt peste Apostoli şi peste primii oameni transformaţi în Biserica lui Dumnezeu. Ziua aceasta începătoare de viaţă nouă de sus, de epocă nouă, ziua aceasta în care s-a pornit marele vânt de înnoire a lumii şi care este nu numai plină de o lumină deosebită, ci şi de o mişcare, de o cutremurare a renaşterii tuturor, s-a potrivit să fie în anul Domnului 1920 şi o zi începătoare de viaţă nouă pentru sufletul românesc din Mitropolia Ardealului. Providenţa dumnezeiască a dat neamului nostru în latura bisericească a vieţii Sale, la acest început de epocă nouă ce ne impunea şi o caldă accentuare a elementului religios, pe omul cel mai potrivit, pe singurul care era în măsură să răspundă acestui imperativ. Înaltpreasfinţia Sa a descoperit societăţii româneşti contemporane dimensiuni noi ale religiei, valenţe de mângâiere, de lămurire a rostului în viaţă, de înălţare a personalităţii şi a neamului; a dat religiei şi Bisericii un prestigiu nou, o justificare suprasuficientă unor generaţii care, ispitite de noutăţile şi de larma vremii, erau pe cale de a pierde total înţelegerea pentru creştinism”.

Ca mitropolit a sprijinit mereu formarea unor generaţii de preoţi cu pregătire aleasă, dar şi cu credinţă adâncă

Venind în scaunul mitropolitan, imediat a făcut cunoscute în special în discuţiile cu Patriarhul Miron Cristea, în problema de unificare bisericească, principiile organizării şaguniene şi rezultatele ei mai ales în cadrul Bisericii din Ardeal.

Cu prilejul discutării Legii cultelor, la 27 martie 1928, Mitropolitul Nicolae Bălan a ţinut un înflăcărat şi obiectiv discurs în Senat, pronunţându-se împotriva încercărilor partidelor politice de atunci de a pune Biserica Ortodoxă Română într-o stare de inferioritate faţă de alte culte din ţară.

A rămas în istoria Bisericii noastre ca un mitropolit cu o bogată activitate cultural-educaţională. Un bătrân maiestuos, foarte apropiat de oameni, de studenţi şi de profesorii de teologie. De multe ori se plimba prin curtea Institutului Teologic şi intra în vorbă cu studenţii sau, mergând la biblioteca zidită de el sub noul paraclis teologic, dădea sfaturi teologilor şi îi familiariza cu noile apariţii şi îi ajuta cu bibliografia necesară temelor de licenţă. Ca profesor şi mai apoi ca mitropolit, a sprijinit mereu formarea unor generaţii de preoţi cu pregătire aleasă, dar şi cu credinţă adâncă faţă de adevărurile pe care le propovăduiesc, voind, după cum însuşi spunea, ca fiecare preot să fie „o sinteză personificată a credinţei şi a culturii deopotrivă”. Voia ca slujitorul să fie un preot-apostol, dar şi un purtător de făclie al culturii în mijlocul poporului.

Pentru a avea în permanenţă oameni devotaţi şi cu aleasă pregătire, atât pentru Academia Teologică, cât şi pentru alte nevoi ale Bisericii, începând cu anul 1921 a trimis zeci de tineri la studii la facultatea de la Cernăuţi şi la specializări în mari centre universitare de peste hotare. Dintre bursierii săi s-au numărat părintele Dumitru Stăniloae, trimis la Atena, apoi la München şi Berlin, Nicolae Colan, Nicolae Neaga, Nicolae Popovici, Liviu Stan, Teodor Bodogae, Spiridon Cândea, Dumitru Călugăr sau Nicolae Mladin. Toţi au ajuns profesori de teologie, cât şi episcopi şi mitropoliţi. Alţi tineri au fost trimişi să studieze spiritualitatea ortodoxă bizantină pentru a forma un grup de călugări-cărturari la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria Domnitorului Sfânt Constantin Brâncoveanu, rectitorită de Mitropolitul Bălan. Printre aceşti călugări îi menţionăm pe: Arsenie Boca, Dumitru Veştemean sau Serafim Popescu.

Trebuie să menţionăm aici şi dialogul avut la Bucureşti cu tânărul Dumitru Stăniloae şi convingerea acestuia de a continua studiile teologice.

Nu se cruţau nici bani, nici timp, nici osteneală, nici răbdare când era vorba să se asigure condiţii pentru bursieri

În august 1927, Mitropolitul Bălan acorda o bursă de studii la Atena tinerilor Dumitru Stăniloae şi Nicolae Popovici.

Episcopul Nicolae Popovici mărturisea că „după plecarea la studii a studenţilor ţinea neîntreruptă legătură sufletească cu fiecare bursier în parte, pe calea scrisului… Se interesa mereu de progresele ce le făceau, de problemele care-i frământau şi le dădea mai departe îndrumările necesare. Uneori îi cerceta, în mod cu totul inopinat, chiar şi în străinătate, spre a se convinge nemijlocit de condiţiile de trai, de viaţa lor, de preocupările lor şi de biblioteca lor personală pe care şi-o înfiripau din micile şi truditele lor economii. Nimic nu se cruţa, nici bani, nici timp, nici osteneală, nici răbdare, nici poveţe, nici sfaturi, atunci când era vorba să se asigure condiţiile optime de studii pe seama celor trimişi să-şi desăvârşească pregătirea sufletească şi teologică”.

Întors după un an la Sibiu, Dumitru Stăniloae este trimis la Cernăuţi, unde îşi susţine teza de doctorat. Pleacă din nou cu o bursă la München, urmând îndeosebi cursurile profesorului August Heisenberg. În primăvara anului 1929 pleacă la Berlin şi apoi la Paris, cercetând şi găsind în biblioteca de acolo valoroase documente cu privire la viaţa şi opera Sfântului Grigorie Palama.

Lucru de neconceput astăzi, la doar 26 de ani, Dumitru Stăniloae este numit profesor suplinitor la Institutul Teologic din Sibiu de către Mitropolitul Bălan, iar din anul 1936 până în 1946 i se încredinţează funcţia de rector. Cu privire la ultima perioadă de la Sibiu a profesorului Stăniloae, doamna Lidia Stăniloae menţiona: „Mitropolitul Bălan l-a apărat pe tatăl meu în acele vremuri grele chiar cu riscul de a fi dat el jos din scaunul mitropolitan, dar la un moment dat s-a pus în discuţie desfiinţarea institutului. Există un document publicat, o scrisoare a Mitropolitului Bălan, imediat după ce părintele Stăniloae a fost demis de la rectorat de la Sibiu, în care mitropolitul a protestat violent atât față de imixtiunea politică în problemele Bisericii, cât şi față de felul în care consiliul profesoral s-a comportat atunci”.

Iar cu privire la primii ani de catedră şi la primele cărţi publicate, părintele Stăniloae scria: „Ţin foarte mult la Sibiu. Mi-a intrat în fiinţă Sibiul. Acolo am scris cărţile mele de avânt, de tinereţe: Ortodoxie şi românism, Iisus Hristos sau restaurarea omului, care cred că e cea mai bună. Şi am continuat la Bucureşti, aşa cum mă definise Sibiul. Mitropolitul Bălan mi-a spus că L-am adus pe Hristos în predică. Mi-a plăcut această idee. Atunci am scris Iisus Hristos sau restaurarea omului. Să ni-L facem aproape pe Hristos, să-L iubim pe El. La noi, ortodocşii, El e prezent în Taine: Iată Eu sunt cu voi în toată vremea, până la sfârşitul veacurilor. Şi în toate binecuvântările, în toate slujbele”. A fost meritul marelui mitropolit, ce a fost un ierarh vizionar care nu se îngrijea doar de viaţa Bisericii în prezent, ci avea în faţă şi viaţa Bisericii în viitor, atunci când el nu va mai fi, ştiind că doar având tineri pregătiţi Biserica poate să meargă bine mai departe. Mărturie ne stau zecile de bursieri care mai apoi s-au întors în ţară, ajungând cu toţii profesori şi mai departe episcopi şi mitropoliţi. Oare este întâmplător faptul că şi astăzi, după mai bine de 70, de 80 de ani manualele, studiile şi cărţile lor sunt folosite la cursuri, fiind la fel de actuale?!