Selectează o Pagină

Iosif Morariu

Iosif Morariu

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

S-a născut în anul 1865, în localitatea Feldioara (jud. Brașov), într-o familie preoțească. A urmat cursurile Gimnaziului superior românesc din Brașov și pe cele ale Institutului teologic-pedagogic arhidiecezan din Sibiu (1884-1887), ajungând dascăl la „şcoala tractuală” din Dobra (1887-1890), păstor sufletesc în parohiile Cuvin (1890-1898) și Dobra (1898-1940), respectiv protopop al Dobrei (1898-1940); în paralel, a administrat și protopopiatele vacante ale Iliei (1902; 1918-1919) și Devei (1908-1909; 1931-1938). În anul 1900 a inițiat întocmirea Chronicii bisericei din Dobra. În răstimpul păstoririi sale, s-a dovedit a fi și un „activ și însuflețit susținător al școlilor confesionale, un bun organizator al Despărțământului «ASTRA» din Dobra, cu cercuri culturale la sate, în care s-au înființat biblioteci, s-au ținut conferințe și șezători”; documentele vremii semnalează, de altfel, multe dintre inițiativele sale cultural-educaționale și economico-agrare, în calitate de director al comitetului local al „Asociațiunii transilvane” amintite. Tot lui i se datorează și înființarea unui „cor al plugarilor și al meseriașilor” din Dobra (în 1887, reorganizat în 1898), a filialei „Caritatea” a „Reuniunii Femeilor Ortodoxe Române” din Dobra (în 1922), a filialelor locale ale „Societății Tinerimei Ortodoxe «Sfântul Gheorghe»” și ale „Oastei Domnului” (ambele în 1929), respectiv a secției „Frăţiei Ortodoxe Române” a Protopopiatului Dobra (în 1933). În plan gospodăresc, amintim coordonarea lucrărilor de renovare a bisericii din Dobra în anii 1924-1925 și înzestrarea acestuia, prin donațiile credincioșilor, cu toate cele necesare săvârșirii cultului. Pe linie național-politică a fost un „aprig luptător pentru libertatea națională și dreptatea socială, remarcându-se ca unul din principalii făuritori ai biruinței românești în istorica alegere de deputați din 1903, la Dobra”. De asemenea, în anul 1941 a inițiat o serie de „colecte în bani şi alimente, întreprinse atât de Consiliul Parochial în 3 rânduri, cât şi de organele administrative”, care „au dat resultate neaşteptat de bune; din acestea s-a trimis, prin Of[iciul] P[rotopo]pesc şi Consiliul A[rhi]ep[isco]pesc, pentru Armata de pe front, cât şi pentru familiile din parochie ale celor lipsiţi şi celor concentraţi – alimente, ca grâu, porumb, cartofi şi legume –, ear pentru Armata de pe front s-a[u] confecţionat, din lână colectată şi cumpărată, haine călduroase, sfetere, ciorapi, mănuşi, pumnari şi acoperitoare de cap şi urechi, lucrate, toarse şi croşetate de membrele «Reuniunei Femeilor Ortodoxe Române» şi, mai cu seamă, de fete”. În perioada interbelică, a făcut parte, ca senator, din primul Parlament al României Mari. A trecut în veșnicia cea cerească la 16 aprilie 1948.

Referinţe: Victor I. Șuiaga, Hunedorenii la Marea Unire. 1 Decembrie 1918 (ms. dact.), Deva, 1978; Florin Dobrei, „În slujba lui Dumnezeu și a neamului – protopopul Iosif Morariu al Dobrei (1865-1948)”, în Nicolae Chifăr, Aurel Pavel (coord.), Teologi ardeleni și Marea Unire, Editura Andreiana, Sibiu, 2019.