Selectează o Pagină

Ioan Duma

Ioan Duma

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

S-a născut la 30 martie 1884, în satul Boian (jud. Sibiu). A urmat şcoala primară în satul natal, pe cea gimnazială în Saroşu Unguresc, apoi Liceul din Blaj (1889-1903) şi Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (1903-1909), studii teologice finalizate la Bucureşti, unde, în paralel, a absolvit şi Facultatea de Litere şi Filosofie; pregătirea şi-a desăvârşit-o printr-o bursă la Colegiul Eötvös din Budapesta. Hirotonit preot de către mitropolitul Ioan Meţianu, a juns preot-capelan (1912-1916), apoi preot-paroh (1916-1949) în Petroşani, respectiv protopop al nou-înfiinţatului „tract protoprezbiterial” al Jiului (1926-1949). În timpul celui dintâi Război Mondial a fost nevoit să ia drumul amar al pribegiei, refugiindu-se la sud de Carpaţi. Apărător al drepturilor social-politice ale conaţionalilor, a militat pentru românizarea conducerii Societăţii miniere din Petroşani şi pentru organizarea muncitorilor de la exploatările din Valea Jiului într-un sindicat naţional, diferit de cel maghiar (internaţionalist); s-a implicat, în calitate de vicepreşedinte al secţiei Petroşani (1933), în organizarea tuturor acţiunilor întreprinse de „Liga Antirevizionistă Română”. De asemenea, a fost membru al comitetului de redacţie al „Gazetei Jiului” (1922-1928), a contribuit la înfiinţarea filialei Băncii „Ardeleana” din Petroşani, a organizat mai multe şcoli de gospodărie şi de alfabetizare pentru adulţi, precum şi coruri şi reuniuni de binefacere, şi a susţinut numeroase conferinţe culturale. Pentru toate aceste realizări a fost distins cu rangul onorific de iconom stavrofor (1936) şi ales în comitetul de conducere al „Astrei” (1912) şi al Asociaţiei „Andrei Şaguna” a clerului ortodox din Ardeal (1939). Din pricina alegerii sale ca deputat în primul Parlament al României reîntregite (1919), precum şi a atitudinii sale vădit anticomuniste, a primit, începând cu anul 1945, mai multe scrisori de ameninţare, culminând cu un atentat cu bombă, din care a scăpat însă cu viaţă. A fost arestat în anul 1949, fiind deţinut în beciurile Securităţii din Petroşani, Deva şi Bucureşti (fără a i se intenta un proces propriu-zis), timp de un an şi jumătate, anume între iunie 1949 şi septembrie 1950. A slujit apoi, pentru puţin timp, la biserica „Sf. Gheorghe Vechi” din Bucureşti (1950-1951), fiind reîntemniţat între 5 decembrie 1951 şi 23 septembrie 1955; la eliberare i s-a fixat domiciliu forţat la Târgu Jiu, unde a şi trecut la cele veşnice la 11 iulie 1957.

Colaborări:

„Telegraful Român” (Sibiu), „Gazeta Jiului” (Petroşani) etc.

Referinţe: Sebastian Stanca, Contribuţia preoţimii din Ardeal la răsboiul pentru întregirea neamului (1916-1919), Cluj, 1925; Ion Poporogu, Petroşani, septembrie 1935. Marea adunare antirevizionistă, în „Sargetia”, Deva, 20, 1982; Vasile Manea, Cicerone Ioniţoiu, Martiri şi mărturisitori ai bisericii din România (1948-1989). Biserica ortodoxă, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 1998; Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu, Biserica întemniţată. România 1944-1989, Bucureşti, 1998; Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, ed. a III-a, Alba Iulia, 2004; Gabriel Basa, Preoţi, teologi şi călugări hunedoreni în închisorile comuniste, în „Altarul Banatului”, Timişoara, 16, 2005, nr. 4-6; Mircea Baron, Cărbune şi societate în Valea Jiului. Perioada interbelică, Petroşani, 1998; Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Bucureşti, 2007; Florin Dobrei, Istoria vieţii bisericeşti a românilor hunedoreni, Reşiţa, 2010; Mihai Muntean, Primul protopop al Petroşaniului, preotul Ioan Duma (1884-1957) – 130 de ani de la naştere, în „Dacia Creştină”, 4, 2014, nr. 2.