Selectează o Pagină

Grigorie al II-lea

Grigorie al II-lea

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787) alături de domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797) a fost întemeietorul primului așezământ pentru orfani din Țara Românească.

Grigorie al II-lea de la Colțea (n. 1710 – d. 18 septembrie 1787, București) a fost de două ori mitropolit al Ungrovlahiei între anii 1760 și 1787. A fost egumen al Mănăstirii Colțea (de unde și supranumele său), eclesiarh la catedrala mitropolitană, egumen al Mănăstirii Glavacioc (1758-1760), mitropolit „titular” al Mirelor Lichiei (1748 -1760), apoi mitropolit al Ungrovlahiei (de la 28 iulie 1760 și până la moarte).

În 1774 a obținut de la generalul rus Piotr Saltîkov moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, pe care le-a așezat în catedrala mitropolitană; sfântul respectiv fiind considerat în prezent „protector al Bucureștilor”. În 1776 patriarhul ecumenic Sofronie al II-lea i-a acordat titlul onorific de „locțiitor al scaunului din Cezareea Capadociei”. A sprijinit activitatea tipografică din acea vreme, la inițiativa și pe cheltuiala sa fiind tipărite circa 40 de cărți religioase în limba română, multe dintre ele cu predoslovii (prefețe) scrise de el. A îndeplinit misiuni diplomatice, între care şi una la ţarina Ecaterina a II-a a Rusiei, în fruntea unei delegaţii de clerici şi boieri munteni (1770); este ctitorul a două biserici din Bucureşti: „Oborul Vechi” şi „Sf. Nicolae Vlădica”; îndrumător al şcolilor româneşti. S-au tipărit sub el aproximativ 40 de cărţi româneşti, cu cheltuiala sa, multe cu prefeţele sale: a) de slujbă: Evanghelia (1760, 1775), Antologhionul (1762, 1766, 1777, 1786), Ceaslovul (1767 şi alte 5 ediţii), Molitvelnicul (1764), Penticostarul (1768, 1782), Triodul (1768), Octoihul (1774), Apostolul (1774, 1784), Psaltirea (1775, 1780), Slujba Cuviosului Dimitrie de la Basarabov (1779), Liturghierul (1780), Catavasierul (1781); b) de învăţătură: Voroavă de întrebări şi răspunsuri a Sf. Simion al Tesalonicului (1765), Omiliile Sf. Macarie Egipteanul (1775), Cazania (după a lui Varlaam, 1768), Învăţătură bisericească (1774) şi Capete de poruncă (1775), ambele după Antim Ivireanul, Prăvilioară cu învăţătură bisericească de taina ispovedanii (1781) ş.a.; a sprijinit traducerea şi tipărirea Mineielor de la Râmnic. Sub el s-au tipărit şi câteva cărţi în „secţia” grecească a tipografiei Mitropoliei, între care Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1767), Învăţătura creştinească a credinţei noastre ortodoxe (1768, text grecesc-turcesc) ş.a. În 1774 generalul rus Petru Saltâkov i-a dăruit moaştele Sf. Dimitrie Basarabov, pe care le-a aşezat în catedrala mitropolitană; în 1776 patriarhul ecumenic Sofronie i-a acordat titlul onorific de „locţiitor al scaunului din Cezareea Capadociei”.