Selectează o Pagină

Teofil Herineanu

Teofil Herineanu

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

(1909-1992)

S-a născut pe 11 noiembrie 1909 în loc. Arcalia, jud. Bistrița-Năsăud. Urmează cursurile medii la Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej (1920-1921) și la Liceul „George Barițiu” din Cluj (1921-1928); apoi, cele universitare la Academia Teologică Unită din Cluj-Gherla (1928-1932) și cursuri de specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Paris (1929-1930).

Este hirotonit preot celib de către Episcopul Iuliu Hossu (19 iunie 1932), ocupând, timp de 17 ani, Parohiile Ceaba (1932-1937), Băbuțiu (1937-1947) și Panticeu (1947-1948) din fosta Eparhie Unită de Cluj-Gherla. În toamna  anului 1948 a trecut la Biserica Ortodoxă Română, împreună cu toți credincioșii din Parohia Panticeu.

Datorită meritelor sale pastoral-misionare, Colegiul Electoral Bisericesc al Patriarhiei Române îl alege ca episcop titular al Eparhiei Romanului și Hușilor, unde a păstorit timp de opt ani și jumătate (1949-1957). După numirea Episcopului Nicolae Colan ca Mitropolit al Ardealului, Vlădica Teofil Herineanu este ales în scaunul de Episcop al Eparhiei Vadului Feleacului și Clujului (19 decembrie 1957). La numai câteva decenii, pe 19 iunie 1973, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului la rangul de Arhiepiscopie, iar pe titularul ei, Episcopul Teofil Herineanu, la rangul de arhiepiscop, în această calitate păstorind până la moarte. A trecut la cele veșnice pe data de 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat în cripta din subsolul Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca.

Pe toată perioada păstoririi sale ca episcop la Roman și Huși sau în cadrul Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopul Teofil Herineanu s-a remarcat prin numeroasele sale acte de filantropie, față de cei săraci și neajutorați, față de familiile preoților aflați în închisorile comuniste și față de văduvele și orfanii care îi cereau sprijin și ajutor material.

Aflându-se la cârma Eparhiei Romanului și Hușilor, Episcopul Teofil Herineanu și-a concentrat în primul rând atenția pe tămăduirea rănilor pricinuite de cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, numeroase biserici au fost restaurate și consolidate prin purtarea sa de grijă și a preoților parohi. Pentru ajutorarea credincioșilor nevoiași, a dispus ca fiecare parohie din cuprinsul Eparhiei Romanului și Hușilor să pună la dispoziția celor oropsiți de soartă Cutia milei. Din fondurile care se adunau în fiecare an erau sprijiniți permanent săracii, văduvele și copiii orfani, fie cu bani sau cu alimente necesare traiului zilnic. Pe lângă acestea, Episcopul Teofil a cerut consilierului economic înființarea unui fond special: „cheltuieli de ordin superior bisericesc”, prin care ajuta personal pe credincioșii nevoiași care veneau la Centrul Eparhial, inclusiv familiile preoților arestați. Lunar, pentru acest fond se aloca suma de 30.000 lei, până ce a ajuns în 1957 la 60.000 lei, fapt ce a atras atenția autorităților comuniste.

Totodată, Episcopul Teofil s-a îngrijit în fiecare an ca Eparhia sa să trimită Patriarhiei Române colecta destinată Fondului Central Misionar, pentru ajutorarea parohiilor sărace din țară, pentru susținerea activităților culturale și misionare din eparhii și pentru sprijinirea multiplelor lucrări sociale și filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române.

O atenție deosebită a acordat elevilor și studenților din cadrul eparhiei sale, care frecventau Școala de cântăreți bisericești „Episcopul Melchisedec” din Roman, Seminariile Monahale de la Neamț și Agapia, acestora acordându-le un ajutor financiar în valoare de 20.000 lei, iar pentru studenții care își desăvârșeau studiile superioare la Institutele Teologice din București și Cluj, sumele variau între 6.000 și 20.000 lei. Menționăm faptul că aceste sume erau alocate pentru fiecare elev și student, din fondurile eparhiei, pe toată durata anilor de studii.

După instalarea sa în Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopul Teofil Herineanu a continuat să mențină opera filantropică la un nivel cât se poate de înalt, chiar dacă regimul comunist confiscase Bisericii dreptul de a se ocupa de filantropie. Pe lângă Cutia milei destinată persoanelor nevoiașe din parohii și Fondul Central Misionar, Arhiepiscopul Teofil s-a îngrijit permanent de bursele acordate anual elevilor de la Seminariile Teologice din Cluj și Curtea de Argeș, respectiv studenților de la Institutele de Grad Universitar din Sibiu și București. De asemenea, a avut o sensibilitate aparte față de săracii, văduvele și copiii orfani din municipiul Cluj-Napoca, dar și din întreaga Eparhie, pe care îi sprijinea financiar și material cu fonduri de la Episcopie.

Înzestrat de Dumnezeu cu acest dar al milosteniei, Arhiepiscopul Teofil a considerat că este bine să vină chiar dânsul în ajutorul credincioșilor aflați în dificultăți materiale și necazuri, înființând, ca și la Roman, un „fond personal” destinat oamenilor bolnavi, infirmi, văduvelor, orfanilor, studenților și familiilor de preoți aflați în închisorile comuniste. Și-a fixat chiar și o zi în care îi primea la Centrul Eparhial pe cei nevoiași, iar celor care nu se puteau prezenta le trimitea ajutorul său prin mandat poștal. Evidența acestor acțiuni cu caracter filantropic o ținea permanent prin caiete-repertoar în care nota numele și prenumele celui nevoiaș, boala sau problema pe care o avea și adresa celui în cauză. Ultimul caiet l-a încredințat nepoatei sale, Doamnei Profesor Monica Neaga, înainte să treacă la cele veșnice, dându-i ca ascultare să împartă săracilor ultimii săi bani dintr-un C.E.C. cu economii în valoare de 112.384 lei. Din mărturiile dânsei am aflat că banii s-au epuizat în totalitate la data de 11 august 1993.

Aflat la cârma Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului în perioada regimului comunist, Arhiepiscopul Teofil fost nevoit să participe și la acțiuni de interes obștesc, alocând fonduri pentru electrificare, reparații de poduri, drumuri, zidiri de școli, cămine culturale, dispensare, magazine etc., toate acestea la solicitările autorităților locale.

După evenimentele din Decembrie 1989, toți preoții din cuprinsul Eparhiei noastre, la îndemnul Arhiepiscopului Teofil Herineanu, s-au implicat cu responsabilitate la refacerea vieții sociale și bisericești, prin strângerea de ajutoare pentru revoluționarii și soldații căzuți la datorie, dar și pentru familiile lor. Au fost distribuite populației afectate alimente, haine, bani și medicamente. De asemenea, tot acum s-a intensificat și opera de asistență socială și religioasă în azile, spitale, orfelinate, unități militare și penetenciare, preoții contribuind astfel la filantropia socială și cultivând sentimentul de solidaritate față de cei aflați în necazuri și nevoi.

Dintre instituțiile cu caracter filantropic din Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului, sub păstorirea vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Teofil, amintim: Asociația Filantropică Medical Creștină „Christiana”, filiala Cluj, înființată în anul 1991, având ca misiune de a acorda asistență medicală, socială și spirituală cazurilor sociale din eparhie; Liga Tineretului Ortodox, formată din seminariști, studenți teologi și tineri de la diferite școli, implicați în strângerea de fonduri și distribuirea ajutoarelor materiale pentru cei nevoiași și Frăția Ortodoxă Românădin Huedin, asociație înființată de Pr. Dorel Pușcaș și destinată exclusiv operei filantropice sociale.

Asemenea predecesorilor săi, Episcopii Nicolae Ivan și Nicolae Colan, Arhiepiscopul Teofil Herineanu s-a străduit să mențină și să intensifice în Eparhienobila misiune filantropică, considerând că: „Fericirea cerească o vor primi doar cei ce s-au preocupat de fericirea pământească a semenilor lor flămânzi, însetați și goi”. Animat de aceste cuvinte, el a dat cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Simțind că i se apropie sfârșitul vieții pământești, îi spunea maicii care-l îngrijea: „Maică, nu-mi alunga săracii!” Faptul că și după trecerea la cele veșnice și-a dăruit toți banii ca milostenie la săraci, putem afirma că a murit ca un sfânt și poate fi socotit unul dintre cei mai mari filantropi din Eparhia noastră. De altfel, aceasta a fost și ultima sa rugăciune:„O, de-ar muri sufletul meu cu moartea drepților și cele din urmă ale mele să fie ca și ale lor”.