Selectează o Pagină

Andrei Șaguna

Andrei Șaguna

EROARE: trebuie sa activati Cookie-urile pentru a vota.

(1809-1873)

Andrei Șaguna, sfânt, mitropolit al Ardealului (1848-1873) – a trimis foarte mulți studenți la studii în Germania; operă culturală impresionantă; prin testament și-a lăsat întreaga avere Arhiepiscopiei Sibiului, în scopuri culturale și filantropice.

Andrei Șaguna (din botez Anasta­sie), mitropolit (de origine aromână). N. 20 dec. 1808 (1 ian. 1809 st. n.), în Mişco­lţ (Miskolc), în Ungaria, † 16/28 iun. 1873, în Sibiu (înmormântat la Răşinari). Studiile gimnaziale la Mişcolţ şi Pesta (abs. 1826), superioare – de Filosofie şi Drept – la Uni­versitatea din Pesta (1826-1829) şi de Teo­logie la Seminarul Ortodox din Vârşeţ (din 1829). După terminarea studiilor teologice, a intrat în mănăstirea sârbească Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub numele Andrei (24 oct. 1833), şi hirotonit ierodiacon (febr. 1834); profesor la Seminarul Teologic din Carloviţ şi secretar al „Consistoriului arhidi­ecezan” de acolo (din 1834), ieromonah (29 iun. 1837), protosinghel, „asesor” (consilier) mitropolitan şi „administrator” (locţiitor) de egumen la mănăstirea Iazac (1838), apoi la Beşenovo (1841); arhimandrit şi egumen la mănăstirea Hopovo (1842), apoi la Covil (1845); după 1842 a funcţionat un timp ca profesor în secţia română a Seminarului Teo­logic din Vârşeţ şi „asesor” al Consistoriului de acolo. La 15/27 iun. 1846 numit „vicar ge­neral” al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; la 2 dec. 1847 ales episcop (recunoscut la 5 febr. 1848, hirotonit la Carloviţ la 18/30 apr. 1848); la 12/24 dec. 1864 numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei, cu reşedinţa în Sibiu.

Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei, prin nu­meroase memorii înaintate Curţii din Vie­na, patriarhului ortodox sârb şi Congresului Naţional Bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale – formate din clerici şi mireni – convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane – la Arad şi Ca­ransebeş –, a convocat un Congres Naţional Bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (sept.-oct. 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Orto­doxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica transilvăneană până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat, sinodalitatea, adică participarea laicilor (2/3), alături de clerici (1/3), la conducerea treburilor biseri­ceşti – au stat la baza Statutului de organi­zare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.

Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de sea­mă în anii 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertă­ţii de la Blaj din 3/15 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta; în anii următori – fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor – a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române; după 1860 a fost membru în Senatul imperi­al din Viena, în 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor (1861) şi al Congresului naţional al românilor (1863), ambele la Sibiu; după crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţi­ei „activismului” în viaţa politică a români­lor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu; membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), pre­şedinte de onoare al Societăţii „Transilvania” din Bucureşti.

Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi liceal ortodox românesc din Tran­silvania, punându-l sub îndrumarea Bisericii; preoţii-parohi erau directori ai şcolii „popo­rale” din parohia lor, protopopii „inspectori” ai şcolilor din „tractul” lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul) „inspector suprem” al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau peste 760 de şcoli „poporale”, un gimnaziu (liceu) cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), cu şcoală reală-comercială (1869) la Braşov, un gimna­ziu cu 4 clase la Brad (1868). La îndemnul lui, s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii (de Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu ş.a.). La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 ele au devenit Institut Teologic-Pedagogic, cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului; pentru studenţii teologi şi pre­oţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului; a trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultu­ra poporului român” (Astra), fiind primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Tele­graful Român” (1853), care apare până azi.

Lucrări: Promemorie despre dreptul isto­ric al autonomiei bisericeşti-naţionale a ro­mânilor de religie răsăriteană, Sibiu, 1849, 15 p.; Adaus la „Promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericeşti-naţiona­le…”, Sibiu, 1850, 23 p.; Memorial, prin care se lămureşte cererea românilor de religiunea răsăriteană din Austria pentru restaurarea Mitropoliei lor din punct de vedere al sfinte­lor canoane, Viena, 1851 şi Sibiu, 1860, 23 p.

Elementele Dreptului canonic al Bisericii dreptcredincioase răsăritene…, Sibiu, 1854, XXIV + 183 p.; Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene universale, de la întemeierea ei până în zilele noastre, 2 vol., Sibiu, 1860, X + 422 p. (I) + IV + 316 p. (II) (vol. II a apărut şi în traducere germană, la Sibiu, în 1862, făcută de Zaharia Boiu şi Ioan Popes­cu); Compendiu de Dreptul canonic al unei, sântei, soborniceşti şi apostoleşti Biserici, Sibiu, 1868, XLVIII + 452 p. (ed. a II-a, Si­biu, 1885, XLVIII + 440 p.; ed. a III-a, Sibiu, 1913, XLVIII + 440 p.); a apărut şi în tradu­cere germană, făcută de prof. Alois Sentz: „Compendium des Kanonischen Rechtes…”, Sibiu, 1868, 449 + XLIV p., iar din germa­nă în rusă: „Kratkoe izlojenie kanoniceskago pravo”, St. Petersburg, 1872; parţial tradus în limbile greacă, sârbă şi bulgară; Enhiridion, adecă carte manuală de canoane ale unei, sântei, soborniceşti şi apostoleşti Biserici cu comentarii, Sibiu, 1871, LII + 548 p.; Manu­al de studiu pastoral, Sibiu, 1872, 8 + X + 302 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1878, XV + 270 p.).

Postume: Memorialul arhiepiscopului şi metropolitului Andrei baron de Şaguna sau Luptele naţionale politice ale români­lor, 1846-1873, Sibiu, 1889, XIV + 408 p.; Memoriile arhiepiscopului şi mitropolitului Andrei Şaguna din anii 1846-1871, Sibiu, 1923, 112 p.; Gheorghe Tulbure, Mitropoli­tul Şaguna. Operă literară. Scrisori pastora­le. Circulări şcolare. Diverse, Sibiu, 1938, X + 460 p.; Andrei Şaguna, Predici, cu un stu­diu introductiv de Pr. Florea Mureşanu, Cluj, 1945, CX + 219 p.; Cuvântări bisericeşti pentru sărbătorile domneşti, ediţie îngrijită de Pr. Dr. Dorel Man, Cluj-Napoca, 2003, 175 p.; Teologia pastorală pentru preoţii de lege ortodoxă răsăriteană, ediţie îngrijită de pr. Emil Cioară, Oradea, 2008, 200 + 240 p.; Corespondenţă, ediţie, studiu introductiv şi note de Nicolae Bocşan ş.a., 5 vol. Cluj-Na­poca, 2005-2011.

Lucrări editate de Şaguna: Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, Sibiu, 1855, 200 p.; Chiriacodromion, adecă cuvântări bisericeşti pentru fiecare duminecă a anului, întocmite de Nichifor Teotoke… cu un adaus de cuvântări pentru sărbătorile domneşti…, Sibiu, 1855, 473 p.; Tâlcuiala Evanghelii­lor în Duminecile Învierii şi ale sărbători­lor, Sibiu, 1857, 206 p. (ed. a II-a, 1860); Manual de Teologie Morală creştinească…, Sibiu, 1855, VIII + 300 p.; Biblia adecă dumnezeiasca Scriptură a Legii cei Vechi şi Noui după originalul celor şaptezeci şi doi de tâlcuitori din Alexandria…, 2 vol., Sibiu, 1858, XXII + 920 + 240 p.; Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sibiu, 1867, 478 p. A reeditat aproape toate cărţile de slujbă, între care se impun cele 12 Mineie (1853-1856), după ediţia de la Buda, din 1804-1805. A tradus el însuşi, din slava veche, Hirotesierul (1861), Rânduiala sfinţirii bise­ricilor (1862) şi Rânduiala sfinţirii de episcop (1865).